Scheletele care ma sperie! despre decorarea orasului

Drumul meu din Piata Sudului catre Tineretului este presarat de schelete uriase asemanatoare celor de elefant. Cimitirul mamutilor as putea indrazni! Este vorba despre structurile metalice gigant paralelipipedice din intersectii care au rostul de posta publicitate Atunci cand sunt ocupate sunt foarte dragute! Cele despre care vorbesc nu sunt ocupate insa de aprox 4-5 luni, de la ultimile vijelii puternice din toamna cand au fost rupte bannerele Orange din toate intersectiile respective. Din acel moment colosii au ramas fara “carne’’ scheletele lor deranjand efectiv vizual. Ma gandeam ca ar trebui sa vad altceva cand merg pe strada prin Bucuresti. Lucrarile temporare de amenajare sau constructie mi se par Ok atata timp cat stiu ca se vor termina intr-o zi: o schela la o cladire in constructie da impresia de angajament la ridicarea unui edificiu, panourile si semnalistica pentru drumurile in lucru arata ca acolo lucrurile vor fi mai bine etc.
Am rabdare si cu “elefantii metalici” dar ma asteptam sa vad publicitate pe structuri dupa cel mult o luna de neocupat. Au trecut insa 5 luni si nu mai apare publicitatea. Responsabilitatea imaginii stradale ar trebui sa fie importanta pentru ca ceea ce vedem ne creeaza stare de confort sau disconfort vizual. Toate aceste suporturi sunt pe spatiu verde si in zona deschisa a intersectiilor, care daca nu ma insel porneste chiar de la ideea de piata, de spatiu larg unde orasul sa respire mai mult, un fel de plaman. In zonele astea ar trebui sa luam oxigen sa vedem lucruri frumoase, cum sunt la univesitatii, la charles de gaulle
etc.
Si senzatia pe care o creeaza este comparabila cu a scaunelor libere la petreceri sau umeraselor goale din sifonier. Atunci cand nu ai ce sa afisezi ascunde structrurile-suport fara design. Dau o senzatie neplacuta de lipsa de viata.


Comments are closed.